« Back
CORNÁR, cornari, s. m. (Înv.) Slujbaș care strângea cornăritul. – Corn1 + suf. -ar. (Sursa: DEX '98 )
cornár, cornári, s.m. (înv.) 1. slujbaș care strângea cornăritul (v.). 2. cel care la arat ținea coarnele plugului; cornaci, cornici. 3. plug cu un singur corn. 4. stâlpul din colțul (cornul) casei; colțar. (Sursa: DAR )
cornár (persoană) s. m., pl. cornári (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
cornar (persoană; -i)   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cornar cornarul
plural cornari cornarii
genitiv-dativ singular cornar cornarului
plural cornari cornarilor
vocativ singular —
plural —

cornar (obiect; -e)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cornar cornarul
plural cornare cornarele
genitiv-dativ singular cornar cornarului
plural cornare cornarelor
vocativ singular —
plural —

cornar
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.