CORNÁR, cornari, s. m. (Înv.) Slujbaș care strângea cornăritul. – Corn1 + suf. -ar. (Sursa: DEX '98 )

cornár, cornári, s.m. (înv.) 1. slujbaș care strângea cornăritul (v.). 2. cel care la arat ținea coarnele plugului; cornaci, cornici. 3. plug cu un singur corn. 4. stâlpul din colțul (cornul) casei; colțar. (Sursa: DAR )

cornár (persoană) s. m., pl. cornári (Sursa: Ortografic )

cornár (obiect) s. n., pl. cornáre (Sursa: Ortografic )

cornár m. Vest. P. P. Acela care ține plugu de coarne, numit și cornácĭ și cornícĭ. Mold. (Sec. 18). Perceptoru cornărituluĭ. (Sursa: Scriban )