DEZGÚST s. n. Aversiune pentru mâncare sau, p. ext., pentru un lucru, o persoană etc.; scârbă, silă. – Dez- + gust (după fr. dégoût). (Sursa: DEX '98 )

DEZGÚST n. Sentiment sau senzație de neplăcere față de ceva sau de cineva; repulsie; silă; aversiune; antipatie; scârbă. /dez- + gust (Sursa: NODEX )

DEZGÚST s.n. Scârbă, lipsă de gust pentru mâncare; (p. ext.) scârbă, silă (față de cineva, de ceva). [Cf. it. disgusto, fr. dégoût]. (Sursa: DN )

DEZGÚST s. n. repulsie față de unele alimente etc.; scârbă, silă. (după fr. dégoût) (Sursa: MDN )

DEZGÚST s. aversiune, greață, îngrețoșare, oroare, repulsie, scârbă, silă, (livr.) repugnanță, (rar) nesuferire, (pop. și fam.) lehamite, (înv.) urât, (pop. fig.) saț. (Simte un ~ de neînvins.) (Sursa: Sinonime )

dezgúst s. n. (Sursa: Ortografic )

DEZGUSTÁ, dezgúst, vb. I. Tranz. și refl. A face pe cineva să-și piardă sau a-și pierde gustul, dorința pentru ceva. ♦ Tranz. A provoca, a inspira cuiva dezgust, scârbă, aversiune. – Dez- + gusta (după fr. dégoûter). (Sursa: DEX '98 )

A DEZGUSTÁ dezgúst tranz. A face să se dezguste. /dez- + a gusta (Sursa: NODEX )

A SE DEZGUSTÁ mă dezgúst intranz. A avea dezgust (față de ceva sau de cineva). /dez- + a gusta (Sursa: NODEX )

DEZGUSTÁ vb. I. tr., refl. A-și pierde sau a face să-și piardă gustul, pofta de ceva, a (se) scârbi. [P.i. dezgúst. / < des- + gusta, după fr. dégoûter]. (Sursa: DN )

DEZGUSTÁ vb. tr., refl. a-și pierde, a face să-și piardă gustul, pofta (pentru ceva), a (se) scârbi. (după fr. dégoûter) (Sursa: MDN )

DEZGUSTÁ vb. a (se) îngrețoșa, a (se) sătura, a (se) scârbi, (reg.) a (se) scârboli, (Mold. și Bucov.) a (se) lehămeti, a (se) lehămetisi, a (se) lehămetui, (înv.) a (se) îngreța, a (se) îngrețălui, (fam. fig.) a i se acri. (S-a ~ de tot ce-a văzut acolo.) (Sursa: Sinonime )

A dezgusta ≠ a ademeni, a atrage, a captiva, a ispiti, a plăcea, a seduce, a tenta (Sursa: Antonime )

dezgustá vb., ind. prez. 1 sg. dezgúst, 3 sg. și pl. dezgústă; conj. prez. 3 sg. și pl. dezgúste (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
dezgust   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dezgust dezgustul
plural
genitiv-dativ singular dezgust dezgustului
plural
vocativ singular
plural

dezgusta   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezgusta dezgustare dezgustat dezgustând singular plural
dezgustă dezgustați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezgust (să) dezgust dezgustam dezgustai dezgustasem
a II-a (tu) dezguști (să) dezguști dezgustai dezgustași dezgustaseși
a III-a (el, ea) dezgustă (să) dezguste dezgusta dezgustă dezgustase
plural I (noi) dezgustăm (să) dezgustăm dezgustam dezgustarăm dezgustaserăm, dezgustasem*
a II-a (voi) dezgustați (să) dezgustați dezgustați dezgustarăți dezgustaserăți, dezgustaseți*
a III-a (ei, ele) dezgustă (să) dezguste dezgustau dezgusta dezgustaseră
* Formă nerecomandată