DEZLOCUÍT, -Ă, dezlocuiți, -te, adj. (Despre lichide) Scos de la locul pe care-l ocupa, dat la o parte și înlocuit de un corp solid. – Dez- + [în]locuit. (Sursa: DEX '98 )
DEZLOCUÍT adj. (FIZ.) dislocat. (Un lichid ~.) (Sursa: Sinonime )
dezlocuít adj. m., pl. dezlocuíți; f. sg. dezlocuítă, pl. dezlocuíte (Sursa: Ortografic )
DEZLOCUÍ, pers. 3 dezlocuiesc, vb. IV. Tranz. (Fiz.; despre corpuri) A scoate o parte egală cu volumul sau din fluidul în care a fost introdus; a disloca. – Dez- + [în]locui. (Sursa: DEX '98 )
A DEZLOCUÍ ~iésc tranz. fiz. (lichide) A scoate de la locul pe care îl ocupă fiind înlocuit de un corp solid. /dez- + a [în]locui (Sursa: NODEX )
DEZLOCUÍ vb. (FIZ.) a disloca. (A ~ un lichid.) (Sursa: Sinonime )
dezlocuí vb., ind. prez.3 sg. dezlocuiéște (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
dezlocui   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezlocui dezlocuire dezlocuit dezlocuind singular plural
dezlocuiește dezlocuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezlocuiesc (să) dezlocuiesc dezlocuiam dezlocuii dezlocuisem
a II-a (tu) dezlocuiești (să) dezlocuiești dezlocuiai dezlocuiși dezlocuiseși
a III-a (el, ea) dezlocuiește (să) dezlocuiască dezlocuia dezlocui dezlocuise
plural I (noi) dezlocuim (să) dezlocuim dezlocuiam dezlocuirăm dezlocuiserăm, dezlocuisem*
a II-a (voi) dezlocuiți (să) dezlocuiți dezlocuiați dezlocuirăți dezlocuiserăți, dezlocuiseți*
a III-a (ei, ele) dezlocuiesc (să) dezlocuiască dezlocuiau dezlocuiră dezlocuiseră
* Formă nerecomandată

dezlocuit   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dezlocuit dezlocuitul dezlocuită dezlocuita
plural dezlocuiți dezlocuiții dezlocuite dezlocuitele
genitiv-dativ singular dezlocuit dezlocuitului dezlocuite dezlocuitei
plural dezlocuiți dezlocuiților dezlocuite dezlocuitelor
vocativ singular — —
plural — —