DUMERÍRE s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) dumeri și rezultatul ei; lămurire, înțelegere, clarificare. [Var.: dumiríre s. f.] – V. dumeri. (Sursa: DEX '98 )

DUMERÍRE s. v. lămurire. (Sursa: Sinonime )

dumeríre s. f., g.-d. art. dumerírii (Sursa: Ortografic )

DUMERÍ, dumeresc, vb. IV. Refl. și tranz. A pricepe sau a face să priceapă clar (după ce fusese nedumerit), a-și da sau a face să-și dea bine seama; a(-și) explica. [Var.: dumirí, domirí vb. IV.] – Din bg. domerja. (Sursa: DEX '98 )

A DUMERÍ ~ésc tranz. A face să se dumerească. /<bulg. domerja (Sursa: NODEX )

A SE DUMERÍ mă ~ésc intranz. A-și da seama de o realitate, de un adevăr. /<bulg. domerja (Sursa: NODEX )

DUMERÍ vb. 1. a înțelege, a se lămuri, a pricepe, a ști, (reg.) a se nădăi, (fâg.) a se trezi. (Tot nu te-ai ~ ce-am vrut să-ți spun?) 2. v. lămuri. (Sursa: Sinonime )

A (se) dumeri ≠ a (se) nedumeri (Sursa: Antonime )

A dumeri ≠ a nedumeri (Sursa: Antonime )

dumerí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dumerésc, imperf. 3 sg. dumereá; conj. prez. 3 sg. și pl. dumereáscă (Sursa: Ortografic )