ELUDÁRE, eludări, s. f. Acțiunea de a eluda și rezultatul ei. – V. eluda. (Sursa: DEX '98 )

ELUDÁRE s.f. Acțiunea de a eluda și rezultatul ei. [< eluda]. (Sursa: DN )

ELUDÁRE s. evitare, ocolire. (~ prevederilor legale.) (Sursa: Sinonime )

eludáre s. f., g.-d. art. eludării; pl. eludări (Sursa: Ortografic )

ELUDÁ, eludez, vb. I. Tranz. A ocoli, a evita, a ignora intenționat. – Din fr. éluder, lat. eludere. (Sursa: DEX '98 )

A ELUDÁ ~éz tranz. (persoane, discuții etc.) A trece în mod conștient cu vederea; a înconjura în mod intenționat, ferindu-se; a evita; a ocoli. ~ o discuție. /<fr. éluder, lat. eludere (Sursa: NODEX )

ELUDÁ vb. I. tr. A evita, a ocoli voit și stângaci; a ascunde. [P.i. 3,6 -dează. / < fr. éluder, it., lat. eludere]. (Sursa: DN )

ELUDÁ vb. tr. a ocoli, a evita intenționat, a ignora în mod voit. (< fr. éluder, lat. eludere) (Sursa: MDN )

ELUDÁ vb. a evita, a ocoli. (A ~ aplicarea legii.) (Sursa: Sinonime )

eludá vb., ind. prez. 1 sg. eludéz, 3 sg. și pl. eludeáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
eluda   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) eluda eludare eludat eludând singular plural
eludea eludați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) eludez (să) eludez eludam eludai eludasem
a II-a (tu) eludezi (să) eludezi eludai eludași eludaseși
a III-a (el, ea) eludea (să) eludeze eluda eludă eludase
plural I (noi) eludăm (să) eludăm eludam eludarăm eludaserăm, eludasem*
a II-a (voi) eludați (să) eludați eludați eludarăți eludaserăți, eludaseți*
a III-a (ei, ele) eludea (să) eludeze eludau eluda eludaseră
* Formă nerecomandată

eludare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular eludare eludarea
plural eludări eludările
genitiv-dativ singular eludări eludării
plural eludări eludărilor
vocativ singular eludare, eludareo
plural eludărilor