ENÚNȚ, enunțuri, s. n. Formulare a datelor unei probleme, a unei judecăți; formulă prin care se exprimă ceva. – Din enunța (derivat regresiv). (Sursa: DEX '98 )

ENÚNȚ s.n. Formulare, enunțare, expunere (a unei idei, a unei probleme); formulă. [< enunța]. (Sursa: DN )

ENÚNȚ s. n. 1. formulare a unei idei, a unui înțeles. 2. (mat.) formulare a datelor unei probleme. (< enunța) (Sursa: MDN )

ENÚNȚ s. formulă. (Un ~ matematic.) (Sursa: Sinonime )

enúnț s. n., pl. enúnțuri (Sursa: Ortografic )

ENUNȚÁ, enúnț, vb. I. Tranz. A formula, a exprima, a expune o idee, o teorie etc. – Din fr. énoncer. (Sursa: DEX '98 )

A ENUNȚÁ enúnț tranz. (ipoteze, teorii, opinii) A pune în circulație; a lansa; a emite. /<fr. énoncer, lat. enuntiare (Sursa: NODEX )

ENÚNȚ ~uri n. 1) Propoziție care exprimă un sens; formă lingvistică de exprimare a unei judecăți. 2) mat. Formulare a datelor unei probleme cu indicarea celor ce trebuie aflate. /<fr. énoncé (Sursa: NODEX )

ENUNȚÁ vb. I. tr. A spune, a formula, a exprima, a expune (idei, teorii). [P.i. enúnț. / < it. enunziare, fr. énoncer, lat. enuntiare]. (Sursa: DN )

ENUNȚÁ vb. tr. a formula, a expune o idee, o teorie. (< fr. énoncer, lat. enuntiare) (Sursa: MDN )

ENUNȚÁ vb. 1. a formula. (A ~ o judecată de valoare.) 2. v. emite. (Sursa: Sinonime )

enunțá (enúnț, enunțát), vb. – A exprima. Lat. enuntiare, prin intermediul fr. énouncer. – Der. enunț, s. n. (Sursa: DER )

enunțá vb., ind. prez. 1 sg. enúnț, 3 sg. și pl. enúnță (Sursa: Ortografic )