Dex

EXPATRIÁ, expatriez, vb. I. Refl. A emigra. [Pr.: -tri-a] – Din fr. expatrier. (Sursa: DEX '98 )

A SE EXPATRIÁ mă ~éz intranz. A părăsi patria, stabilindu-se în altă țară; a emigra. [Sil. ex-pa-tri-a] /<fr. expatrier (Sursa: NODEX )

EXPATRIÁ vb. I. refl. A emigra. [Pron. -tri-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. expatrier, cf. lat. ex – afară, patria – patrie]. (Sursa: DN )

EXPATRIÁ vb. refl. a emigra. (< fr. séxpatrier) (Sursa: MDN )

EXPATRIÁ vb. v. emigra. (Sursa: Sinonime )

A (se) expatria ≠ a (se) repatria (Sursa: Antonime )

A expatria ≠ a repatria (Sursa: Antonime )

expatriá vb. (sil. -tri-a), ind. prez. 1 sg. expatriéz, 3 sg. și pl. expatriáză, 1 pl. expatriém (sil. -tri-em); conj. prez. 3 sg. și pl. expatriéze; ger. expatriínd (sil. -tri-ind) (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări

expatria verb		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) expatria	expatriere	expatriat	expatriind	singular	plural
		(a) expatria	expatriere	expatriat	expatriind	expatriază	expatriați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	expatriez	(să) expatriez	expatriam	expatriai	expatriasem
	a II-a (tu)	expatriezi	(să) expatriezi	expatriai	expatriași	expatriaseși
	a III-a (el, ea)	expatriază	(să) expatrieze	expatria	expatrie	expatriase
plural	I (noi)	expatriem	(să) expatriem	expatriam	expatriarăm	expatriaserăm, expatriasem*
	a II-a (voi)	expatriați	(să) expatriați	expatriați	expatriarăți	expatriaserăți, expatriaseți*
	a III-a (ei, ele)	expatriază	(să) expatrieze	expatriau	expatriară	expatriaseră

* Formă nerecomandată