FLAMBÁRE, flambări, s. f. Acțiunea de a flamba și rezultatul ei; flambaj. – V. flamba. (Sursa: DEX '98 )

FLAMBÁRE s.f. Acțiunea de a flamba și rezultatul ei; flambaj. / < flamba]. (Sursa: DN )

flambáre s. f., g.-d. art. flambării; pl. flambări (Sursa: Ortografic )

FLAMBÁ, flambez, vb. I. Tranz. 1. A trece un obiect neinflamabil prin flacără în scopul sterilizării. 2. A încovoia un corp solid (în formă de bară, tub, placă), supunându-l acțiunii unor sarcini exterioare. – Din fr. flamber. (Sursa: DEX '98 )

A FLAMBÁ ~éz tranz. 1) (mai ales instrumente medicale) A steriliza, trecând prin para focului. 2) tehn. (bare sau plăci) A supune unei operații de flambaj. /<fr. flamber (Sursa: NODEX )

FLAMBÁ vb. I. tr. 1. A trece prin flacără (instrumente chirurgicale etc.) pentru a steriliza. 2. A îndoi un corp solid după ce a fost supus la compresiune. [< fr. flamber]. (Sursa: DN )

FLAMBÁ vb. I. tr. a trece prin flacără pentru a steriliza. II. intr. a suferi fenomenul de flambaj. (< fr. flamber) (Sursa: MDN )

flambá vb., ind. prez. 1 sg. flambéz, 3 sg. și pl. flambeáză (Sursa: Ortografic )