IMPORTUNÁ, importunez, vb. I. Tranz. (Livr.) A plictisi sau a stingheri pe cineva cu stăruințele sau cu prezența sa. – Din fr. importuner. (Sursa: DEX '98 )

IMPORTUNÁ vb. I. tr. A plictisi, a supăra; a stingheri, a incomoda pe cineva. [< fr. importuner, it. importunare]. (Sursa: DN )

IMPORTUNÁ vb. tr. a plictisi; a stingheri, a deranja, a incomoda pe cineva. (< fr. importuner, it. importunare) (Sursa: MDN )

IMPORTUNÁ vb. v. deranja, incomoda, încurca, jena, stingheri, stânjeni, supăra, tulbura. (Sursa: Sinonime )

importuná vb., ind. prez. 1 sg. importunéz, 3 sg. și pl. importuneáză (Sursa: Ortografic )

IMPORTÚN, -Ă, importuni, -e, s. m. și f., adj. (Livr.) (Persoană) care importunează. – Din fr. importun, lat. importunus. (Sursa: DEX '98 )

A IMPORTUNÁ ~éz tranz. livr. (persoane) A plictisi sau a stingheri cu insistențele sau cu prezența sa. /<fr. importuner, it. importunare (Sursa: NODEX )

IMPORTÚN ~ă (~i, ~e) și substantival Care plictisește sau jenează pe alții prin prezența sa sau prin insistențele sale. /<fr. importun, lat. importunus (Sursa: NODEX )

IMPORTÚN, -Ă adj., s.m. și f. (Franțuzism) (Om) agasant, obositor (prin asiduitățile sale); plicticos, supărător. ♦ Nepotrivit. [< fr. importun, cf. lat. importunus – dificil de abordat]. (Sursa: DN )

IMPORTÚN, -Ă adj. agasant, obositor, plicticos, supărător. ◊ nepotrivit. (< fr. importun, lat. importunus) (Sursa: MDN )

importún adj. m., pl. importúni; f. sg. importúnă, pl. importúne (Sursa: Ortografic )