IMPROVIZÁRE, improvizări, s. f. Acțiunea de a improviza și rezultatul ei; (concr.) ceea ce se improvizează. – V. improviza. (Sursa: DEX '98 )

IMPROVIZÁRE s.f. Faptul de a improviza; improvizație. [< improviza]. (Sursa: DN )

improvizáre s. f., g.-d. art. improvizării; pl. improvizări (Sursa: Ortografic )

IMPROVIZÁ, improvizez, vb. I. Tranz. A compune, a alcătui (ocazional) repede, pe nepregătite o poezie, un discurs, o compoziție muzicală etc.; a face, a confecționa, a construi ceva la repezeală, din ce se găsește (și provizoriu). – Din fr. improviser. (Sursa: DEX '98 )

A IMPROVIZÁ ~éz 1. tranz. 1) (poezii, compoziții muzicale, discursuri etc.) A compune în grabă, fără pregătire prealabilă. 2) pop. (obiecte, lucruri etc.) A face la repezeală din materiale aflate la îndemână; a înjgheba; a închipui; a înfiripa; a sclipui. 2. intranz. A avea capacitatea de a compune ceva (o poezie, o compoziție muzicală etc.) la momentul cerut. [Sil. im-pro-] /<fr. improviser (Sursa: NODEX )

IMPROVIZÁ vb. I. tr. A face ceva pe nepregătite (un discurs, versuri etc.). [< fr. improviser, it. improvisare]. (Sursa: DN )

IMPROVIZÁ vb. tr. a face ceva în grabă, pentru nevoile momentului; a întocmi pe nepregătite (un discurs, versuri etc.). (< fr. improviser) (Sursa: MDN )

IMPROVIZÁ vb. (fig.) a însăila. (A ~ ceva la repezeală.) (Sursa: Sinonime )

improvizá vb., ind. prez. 1 sg. improvizéz, 3 sg. și pl. improvizeáză (Sursa: Ortografic )