ÍTEM adv. (Liv.) Dealtfel, în plus. [< lat. item]. (Sursa: DN )

ITÉM2 s.n. 1. Temă, element constitutiv al unui test, chestionar etc. cu o notă specifică în cadrul unei probleme, referindu-se la un fragment strict determinat și unic al acesteia. 2. Termen de apreciere în problemele analitice. 3. Termen al unei descrieri analitice destinat a fi luat în considerare într-un proces mecanizat. 4. (Psih.) Situație particulară care produce din partea subiectului două sau mai multe comportamente posibile. (cf. engl., fr. item) (Sursa: MDN )

itém2 s. m. / s. n., pl. itémi / itémuri / itéme (Sursa: DOOM 2 )

ítem1 (lat.) adv. (Sursa: DOOM 2 )

ítem adv. (Sursa: Ortografic )