JIGNÍT, -Ă, jigniți, -te, adj. Care a suferit o jignire; ofensat, insultat. – V. jigni. (Sursa: DEX '98 )
JIGNÍT adj. insultat, ofensat, ultragiat, (livr.) vexat, (fig.) atins, rănit, (livr. fig.) lezat. (O persoană ~.) (Sursa: Sinonime )
JIGNÍ, jignesc, vb. IV. Tranz. 1. A atinge pe cineva în onoarea sau în demnitatea sa; a ofensa, a insulta. 2. (Înv.) A aduce un prejudiciu. [Var.: jicní vb. IV] – Din scr. žignuti. (Sursa: DEX '98 )
A JIGNÍ ~ésc tranz. (persoane) 1) A înjosi prin vorbe sau purtare nedemnă; a ofensa; a insulta. 2) înv. A face să suporte un prejudiciu. /<sb. žignuti (Sursa: NODEX )
JIGNÍ vb. a insulta, a ofensa, a ultragia, (livr.) a injuria, a invectiva, a vexa, (pop.) a sudui, (fig.) a atinge, a răni, (livr. fig.) a leza. (L-a ~ profund prin atitudinea lui.) (Sursa: Sinonime )
A jigni ≠ a flata, a măguli (Sursa: Antonime )
jigní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jignésc, imperf. 3 sg. jigneá; conj. prez. 3 sg. și pl.jigneáscă (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
jigni   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) jigni jignire jignit jignind singular plural
jignește jigniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) jignesc (să) jignesc jigneam jignii jignisem
a II-a (tu) jignești (să) jignești jigneai jigniși jigniseși
a III-a (el, ea) jignește (să) jignească jignea jigni jignise
plural I (noi) jignim (să) jignim jigneam jignirăm jigniserăm, jignisem*
a II-a (voi) jigniți (să) jigniți jigneați jignirăți jigniserăți, jigniseți*
a III-a (ei, ele) jignesc (să) jignească jigneau jigniră jigniseră
* Formă nerecomandată

jignit   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular jignit jignitul jignită jignita
plural jigniți jigniții jignite jignitele
genitiv-dativ singular jignit jignitului jignite jignitei
plural jigniți jigniților jignite jignitelor
vocativ singular — —
plural — —