Actualizat conform DOOM3
Caută: |
OȚETÍRE, oțetiri, s. f. Faptul de a se oțeti. – V. oțeti. (Sursa: DEX '98 ) OȚETÍRE s. v. acrire. (Sursa: Sinonime ) oțetíre s. f., g.-d. art. oțetírii; pl. oțetíri (Sursa: Ortografic ) OȚETÍ, oțetesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre vinuri) A se transforma în oțet; a se înăcri. 2. Fig. (Rar) A deveni aspru, mânios, sever; a se supăra, a se mânia. [Var.: (pop.) oțețí vb. IV] – Din oțet. (Sursa: DEX '98 ) A SE OȚETÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre vinuri) A se transforma în oțet; a deveni asemănător cu oțetul; a se înăcri. 2) fig. fam. A deveni ursuz ca urmare a nemulțumirii de acțiunile sau vorbele cuiva; a se bosumfla; a se îmbufna; a se șifona. /Din oțet (Sursa: NODEX ) OȚETÍ vb. v. acri. (Sursa: Sinonime ) oțetí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oțetésc, imperf. 3 sg. oțeteá; conj. prez. 3 sg. și pl. oțeteáscă (Sursa: Ortografic ) Declinări/Conjugări
* Formă nerecomandată
|