PORTAVÓCE, portavoce, s. n. Tub metalic (uneori prevăzut cu megafoane) care face legătura între cabina de comandă și diferitele compartimente sau posturi de lucru de pe o navă și prin care se transmit comunicări verbale în ambele sensuri; p. gener. megafon. – Din it. portavoce. (Sursa: DEX '98 )

PORTAVÓCE s.n. Tub acustic metalic montat pe o navă pentru a se transmite prin el ordine și comunicări; (p. ext.) Megafon. [< it. portavoce]. (Sursa: DN )

PORTAVÓCE s. n. tub acustic pe o navă, la o tribună etc. pentru a se transmite ordine și comunicări; megafon. (< it. portavoce) (Sursa: MDN )

portavóce s. f., g.-d. art. portavócei; pl. portavóce (Sursa: DOOM 2 )

PORTAVÓCE s. v. megafon. (Sursa: Sinonime )

portavóce s. n., pl. portavóce (Sursa: Ortografic )

PORTAVÓCE ~ n. Difuzor de mare putere în formă de pâlnie, care servește pentru intensificarea vocii unui vorbitor (folosit la transmiterea informațiilor pe nave, piețe, stadioane etc.). /<it. portavoce (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
portavoce (s.f.)   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular portavoce portavocea
plural portavoce portavocele
genitiv-dativ singular portavoce portavocei
plural portavoce portavocelor
vocativ singular portavoce, portavoceo
plural portavocelor

portavoce (s.n.)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular portavoce portavocele
plural portavoce portavocele
genitiv-dativ singular portavoce portavocelui
plural portavoce portavocelor
vocativ singular portavoce
plural portavocelor