RABATÁRE, rabatări, s. f. 1. (Mat.) Rotire a unei figuri plane în jurul unei drepte orizontale sau verticale din planul figurii. 2. Pliere, îndoire. [Var.: rabátere s. f.]. – V. rabata. (Sursa: DEX '98 )

rabatáre / rabátere s. f., g.-d. art. rabatắrii / rabáterii; pl. rabatắri / rabáteri (Sursa: DOOM 2 )

rabatáre s. f., g.-d. art. rabatării; pl. rabatări (Sursa: Ortografic )

RABATÁ, rabatez, vb. I. Tranz. (Mat.) 1. A roti o figură plană în jurul unei drepte situate în planul figurii. 2. A lăsa în jos; a îndoi, a plia. [Var.: rabáte vb. III.] – Din fr. rabattre. (Sursa: DEX '98 )

RABATÁ vb. tr. 1. a roti o figură plană în jurul unei drepte astfel încât planul ei să fie paralel cu unul dintre planele de proiecție. 2. a lăsa în jos; a îndoi; a plia. (< fr. rabattre) (Sursa: MDN )

rabatá vb., ind. prez. 1 sg. rabatéz, 3 sg. și pl. rabateáză (Sursa: Ortografic )