RESTAURÁRE, restaurări, s. f. Acțiunea de a restaura și rezultatul ei. [Pr.: -sta-u-] – V. restaura. (Sursa: DEX '98 )

RESTAURÁRE s.f. Acțiunea de a restaura și rezultatul ei; restaurație. [< restaura]. (Sursa: DN )

restauráre (-ta-u-) s. f., g.-d. art. restaurắrii; pl. restaurắri (Sursa: DOOM 2 )

RESTAURÁRE s. 1. refacere, (înv. și reg.) meremetiseală, meremetisire, preînnoire. (~ unei cetăți.) 2. restaurație, (înv.) restituire. (~ unui monument.) 3. reinstaurare, reîntronare, restaurație, (înv.) reînscăunare. (~ unei dinastii.) (Sursa: Sinonime )

restauráre s. f. (sil. mf. -sta-), g.-d. art. restaurării; pl. restaurări (Sursa: Ortografic )

RESTAURÁ, restaurez, vb. I. Tranz. 1. A repara, a aduce în bună stare, a reface în forma inițială un monument de arhitectură, o pictură etc. 2. A instaura din nou un suveran, o dinastie sau o formă de guvernământ abolită. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. restaurer, lat., it. restaurare. (Sursa: DEX '98 )

A RESTAURÁ ~éz tranz. 1) (picturi, monumente de arhitectură etc.) A readuce la starea inițială. 2) (forme de guvernământ, dinastii, suverani etc.) A instaura din nou. [Sil. -sta-u-] /<fr. restaurer, lat. restaurare (Sursa: NODEX )

RESTAURÁ vb. I. 1. tr. A reface, a aduce într-o stare asemănătoare cu cea originară (o clădire, o pictură, un tablou etc.). 2. tr. A reîntrona (un suveran, o dinastie); a readuce (după ce fusese înlăturată) o formă de guvernământ. 3. refl. (Fig.; franțuzism) A-și restabili forțele, a se întrema. [Pron. -ta-u-. / < fr. restaurer, it., lat. restaurare]. (Sursa: DN )

RESTAURÁ vb. I. tr. 1. a reface, a aduce într-o stare asemănătoare cu cea originară (o clădire, o pictură etc.). 2. a reîntrona (un suveran, o dinastie). II. refl. (fig.) a-și restabili forțele, a se întrema. (< fr. restaurer, lat., it. restaurare) (Sursa: MDN )

restaurá (a ~) vb., ind. prez. 3 restaureáză (Sursa: DOOM 2 )

RESTAURÁ vb. 1. a reface, (înv. si reg.) a meremetisi, a preînnoi. (A ~ un castel, o cetate.) 2. a reinstaura, a reîntrona, (înv.) a reînscăuna. (A ~ o dinastie.) (Sursa: Sinonime )

restaurá vb. (sil. mf. -sta-), ind. prez. 1 sg. restauréz, 3 sg. și pl. restaureáză; conj. prez. 3 sg. și pl. restauréze (Sursa: Ortografic )

RESTAURÁRE (‹ restaura) s. f. Ansamblu de proceduri științifice, bazate pe documentare și cercetare prealabilă, prin care se urmărește restituirea unui aspect, cât mai apropiat de original, al unei construcții, opere de artă, de arheologie, de etnografie etc. cât și stoparea proceselor distructive și a degradărilor suferite, prin folosirea unei metodologii adecvate și a unor materiale proprii fiecărui domeniu. (Sursa: DE )