RUGÍ, rugesc, vb. IV. Intranz. (Livr.) A striga ca leul. – Cf. lat. rugire, fr. rugir. (Sursa: DEX '98 )

RUGÍ vb. v. mugi, rage, zbiera. (Sursa: Sinonime )

rugí (rugésc, rugít), vb. – A rage. – Mr. arujire „a necheza”. Lat. rūgῑre (Pușcariu 1481; REW 7428), cf. it. ruggire, prov., sp., port. rugir, v. fr. ruir. Folosit în sec. XVII de Dosoftei, azi rar. (Sursa: DER )

rugí vb., ind. prez. 3 sg. rugéște, imperf. 3 sg. rugeá; conj. prez. 3 sg. și pl. rugeáscă (Sursa: Ortografic )

RUG1, rugi. s. m. 1. Tulpina (târâtoare) a unor plante. 2. Mur1. 3. Măceș. 4. Compus: rug-de-munte sau rug-de-zmeură = zmeur. – Lat. rubus. (Sursa: DEX '98 )

RÚGĂ, rugi, s. f. 1. Rugăminte, implorare. 2. Rugăciune. 3. (Reg.) Cruce, troiță. – V. ruga. (Sursa: DEX '98 )

RUG2 ~i m. 1) Tulpină târâtoare a unor plante erbacee. 2) Plantă erbacee cu tulpina spinoasă, cu flori albe sau roz și cu fructe negre comestibile; mur. 3) Trandafir sălbatic; măceș; răsură; rujă. /<lat. rubus (Sursa: NODEX )

RÚGĂ ~i f. 1) v. RUGĂMINTE. 2) v. RUGĂCIUNE. /v. a ruga (Sursa: NODEX )

RUG s. (BOT.) (reg.) strug. (~ de mure.) (Sursa: Sinonime )

RUG s. v. curpen, măceș, mărăcine, mur, roză, salcâm, spin, trandafir, trandafir sălbatic, vrej, zmeur, zmeurar. (Sursa: Sinonime )

RÚGĂ s. 1. v. rugăminte. 2. v. rugăciune. (Sursa: Sinonime )

RÚGĂ s. v. cruce, denie, hram, troiță. (Sursa: Sinonime )

rug (plantă) s. m., pl. rugi (Sursa: Ortografic )

rug de múnte s. m. + prep. + s. m. (Sursa: Ortografic )

rug de zmeúră s. m. + prep. + s. f. (Sursa: Ortografic )

rug-domnésc s. m. (Sursa: Ortografic )

rúgă s. f., g.-d. art. rúgii; pl. rugi (Sursa: Ortografic )

rúgul-vácii s. m. (Sursa: Ortografic )