|
SPĂSÍT, -Ă, spăsiți, -te, adj. (Fam.; despre oameni) Care se arată pocăit, smerit sau nevinovat. – Cf. sl. sŭpasiti. (Sursa: DEX '98 )
SPĂSÍT adj. v. izbăvit, mântuit, pocăit, salvat, smerit, umil. (Sursa: Sinonime )
spăsít adj. m., pl. spăsíți; f. sg. spăsítă, pl. spăsíte (Sursa: Ortografic )
SPĂSÍ, spăsesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se pocăi; p. ext. a se căi. [Var.: spășí vb. IV] – Din v. sl. sŭpasiti. (Sursa: DEX '98 )
SPĂSÍ vb. v. căi, ispăși, izbăvi, mântui, pocăi, purifica, răscumpăra, salva. (Sursa: Sinonime )
spăsí vb., ind. prez. 1 sg. spăsésc, 3 sg. și pl. spăséște (Sursa: Ortografic )
| spăsi verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) spăsi | spăsire | spăsit | spăsind | singular | plural | | spăsește | spăsiți | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | spăsesc | (să) spăsesc | spăseam | spăsii | spăsisem | | a II-a (tu) | spăsești | (să) spăsești | spăseai | spăsiși | spăsiseși | | a III-a (el, ea) | spăsește | (să) spăsească | spăsea | spăsi | spăsise | | plural | I (noi) | spăsim | (să) spăsim | spăseam | spăsirăm | spăsiserăm, spăsisem* | | a II-a (voi) | spăsiți | (să) spăsiți | spăseați | spăsirăți | spăsiserăți, spăsiseți* | | a III-a (ei, ele) | spăsesc | (să) spăsească | spăseau | spăsiră | spăsiseră | * Formă nerecomandată | spăsit adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | spăsit | spăsitul | spăsită | spăsita | | plural | spăsiți | spăsiții | spăsite | spăsitele | | genitiv-dativ | singular | spăsit | spăsitului | spăsite | spăsitei | | plural | spăsiți | spăsiților | spăsite | spăsitelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | |