SURESCITÁRE, surescitări, s. f. Acțiunea de a surescita și rezultatul ei; stare de iritație, de nervozitate bolnăvicioasă; surescitație. [Var.: surexcitáre s. f.] – V. surescita. (Sursa: DEX '98 )

SURESCITÁRE s.f. Acțiunea de a surescita și rezultatul ei; e******e mare, întărâtare; surescitație. [Var. sure******e s.f. / < surescita]. (Sursa: DN )

SURESCITÁRE s. 1. v. surescitație. 2. v. nervozitate. (Sursa: Sinonime )

surescitáre s. f., g.-d. art. surescitării; pl. surescitări (Sursa: Ortografic )

SURESCITÁ, surescít, vb. I. Tranz. A e****a peste măsură; a aduce într-o stare de iritație, de nervozitate extremă. [Var.: surexcitá vb. I] – Din fr. surexciter. (Sursa: DEX '98 )

A SURESCITÁ surescít tranz. A e****a pe cineva peste măsură. /<fr. surexciter (Sursa: NODEX )

SURESCITÁ vb. I. tr. A e****a, a irita peste măsură; a întărâta, a ațâța. [P.i. surescít, var. sure****a vb. I.. / < fr. surexciter]. (Sursa: DN )

SURESCITÁ vb. tr. a e****a peste măsură, a irita. (< fr. surexciter) (Sursa: MDN )

SURESCITÁ vb. (rar) a (se) supraexcita. (Sursa: Sinonime )

surescitá vb., ind. prez. 1 sg. surescít, 3 sg. și pl. surescítă (Sursa: Ortografic )