VACCÍNĂ, vaccine, s. f. Boală infecțioasă virotică a bovinelor, caracterizată prin prezența unor pustule a căror serozitate se inoculează la om pentru a-i crea imunitate față de variolă. – Din fr. vaccine. (Sursa: DEX '98 )

VACCÍN- v. vaccino-. (Sursa: DN )

VACCÍN s.n. Preparat biologic care conține anumiți viruși atenuați și care este inoculat unui individ în scop preventiv sau curativ împotriva unei boli infecțioase sau virulente. ♦ Urmă lăsată pe corp de o vaccinare. [Pl. -nuri, -ne. / < fr. vaccin, cf. lat. vaccinus]. (Sursa: DN )

VACCÍNĂ s.f. Boală infecțioasă la vaci și la cai, produsă de un virus, care, inoculat la om, îi asigură imunitatea la variolă. [< fr. vaccine]. (Sursa: DN )

VACCÍN1 s. n. preparat biologic din microbi sau toxine atenuate, care este inoculat în organism în scopul obținerii imunității. ◊ urmă lăsată pe corp de o vaccinare. (< fr. vaccin, lat. vaccinus) (Sursa: MDN )

VACCIN2(O)- elem. „vaccin, vaccinare”. (< fr. vaccin/o/-, cf. lat. vaccinus) (Sursa: MDN )

VACCÍNĂ s. f. boală infecțioasă la vaci și la cai, produsă de un virus, care, inoculat la om, îi asigură imunitatea la variolă. (< fr. vaccine) (Sursa: MDN )

vaccínă (boală) s. f., g.-d. art. vaccínei; pl. vaccíne (Sursa: DOOM 2 )

vaccínă (boală) s. f., g.-d. art. vaccínei; pl. vaccíne (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
vaccin (pl. -e)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular vaccin vaccinul
plural vaccine vaccinele
genitiv-dativ singular vaccin vaccinului
plural vaccine vaccinelor
vocativ singular
plural

vaccină   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular vacci vaccina
plural vaccine vaccinele
genitiv-dativ singular vaccine vaccinei
plural vaccine vaccinelor
vocativ singular vaccină, vaccino
plural vaccinelor