ÎNVÓLT, ÎNVOÁLTĂ, învolți, învoalte, adj. 1. (Despre flori) Cu petale multe și dese; bătut2, înfoiat, bogat. ♦ (Despre păr, pene, coamă) Des, îmbelșugat, bogat. 2. Rotunjit, plin, umflat, înfoiat. [Var.: (înv.) învóltă adj.] – Lat. *invol(u)tus (< involvere). (Sursa: DEX '98 )

învólt (rar) adj. m., pl. învólți; f. învoáltă, pl. învoálte (Sursa: DOOM 2 )

ÎNVÓLT adj. 1. bătut, bogat, înfoiat, rotat, (reg.) revărsat. (Flori ~oalte.) 2. v. bogat. 3. v. înfoiat. (Sursa: Sinonime )

învólt adj. m., pl. învólți; f. sg. învoáltă, pl. învoálte (Sursa: Ortografic )

ÎNVÓLTĂ adj. v. învolt. (Sursa: DEX '98 )

ÎNVÓLT ~oáltă (~ólți, ~oálte) 1) (despre flori) Care are petale multe și dese; înfoiat; bogat. 2) (despre păr, pene etc.) Care este des; îmbelșugat. /<lat. invol[u]tus (Sursa: NODEX )

ÎNVOÁLBE, învólb, vb. III. (Reg.) 1. Refl. A se învolbura, a se învârteji; (despre ființe) a se învârti pe loc. 2. Refl. (Despre plante) A se dezvolta, a crește. ♦ Tranz. A holba ochii. 3. Tranz. A pregăti firele pentru năvădit. [Var.: învolbá vb. I] – Lat. involvere. (Sursa: DLRM )

ÎNVOÁLBE vb. v. învârteji, învolbura, zbate. (Sursa: Sinonime )

învoálbe vb. III (înv.) 1. (despre apă, valuri, nori, praf. etc.; refl.) a se învârti (ca într-un vârtej), a se învârteji, a se învolbura. 2. (refl.; despre ființe) a se întoarce roată, a se învârti pe loc, a se opri repede. 3. a înfășura, a învăli (a înfășura pânza pe sul), a o face val, a găti firele pentru năvădit, a suci caierul. 4. (refl.; despre plante) a se dezvolta, a crește; (despre om) a încărna, a se înspița, a se deforma. 5. (despre ochi) a căsca, a holba. 6. a-i veni să verse, să râgâie; a i se apleca. (Sursa: DAR )

învoálbe vb., ind. prez. 1 sg. învólb; conj. prez. 3 sg. și pl. învólbe (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
învoalbe (3 învolbă)   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) învoalbe învoalbere învolt învolbând singular plural
învolbă învolbați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) învolb (să) învolb învolbeam
a II-a (tu) învolbi (să) învolbi învolbeai
a III-a (el, ea) învolbă (să) învolbe învolbea
plural I (noi) învolbăm (să) învolbăm învolbeam
a II-a (voi) învolbați (să) învolbați învolbeați
a III-a (ei, ele) învolb (să) învolbe învolbeau

învolt (fem. -voltă)   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular învolt învoltul învoltă învolta
plural învolți învolții învolte învoltele
genitiv-dativ singular învolt învoltului învolte învoltei
plural învolți învolților învolte învoltelor
vocativ singular
plural

învolt (fem. -voaltă)   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular învolt învoltul învoaltă învoalta
plural învolți învolții învoalte învoaltele
genitiv-dativ singular învolt învoltului învoalte învoaltei
plural învolți învolților învoalte învoaltelor
vocativ singular
plural