ȘCOLĂRÉSC, -EASCĂ, școlărești, adj. De școală (1) sau de școlar (1), caracteristic școlii sau școlarilor. ♦ Fig. (Cam) naiv, lipsit de maturitate, copilăresc. – Școlar + suf. -esc. (Sursa: DEX '98 )

ȘCOLĂRÉSC adj. școlar. (Viața ~.) (Sursa: Sinonime )

școlărésc adj. m., f. școlăreáscă; pl. m. și f. școlăréști (Sursa: Ortografic )

ȘCOLĂRÍ, școlăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A învăța, a studia într-o școală; a fi școlar (1) împreună sau în același timp cu altcineva. – Din școlar. (Sursa: DEX '98 )

A ȘCOLĂRÍ ~ésc intranz. rar 1) A fi școlar. 2) A-și petrece anii de școlar împreună cu altcineva. /Din școlar (Sursa: NODEX )

ȘcolĂrÉsc ~eáscă (~éști) 1) Care este caracteristic pentru școlari; propriu școlarilor. 2) fig. Care manifestă o viziune copilărească; lipsit de seriozitate; infantil; copilăros; neserios; pueril; naiv. /școlar + suf. ~esc (Sursa: NODEX )

ȘCOLĂRÍ vb. v. școlariza. (Sursa: Sinonime )

școlărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. școlărésc, imperf. 3 sg. școlăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. școlăreáscă (Sursa: Ortografic )