INVESTÍRE, investiri, s. f. Acțiunea de a investi și rezultatul ei. – V. investi. (Sursa: DEX '98 )

INVESTÍRE s.f. Acțiunea de a investi și rezultatul ei. [< investi]. (Sursa: DN )

INVESTÍRE s. plasament, plasare. (~ a unui capital.) (Sursa: Sinonime )

investíre s. f., g.-d. art. investírii; pl. investíri (Sursa: Ortografic )

INVESTÍ, investesc, vb. IV. Tranz. A plasa, a aloca, a cheltui un fond, un capital, diverse mijloace materiale într-o întreprindere; a face o investiție. – Din fr. investir, lat. investire. (Sursa: DEX '98 )

ÎNVESTÍ, învestesc, vb. IV. Tranz. A acorda cuiva în mod oficial un drept, o autoritate, o demnitate, o atribuție: (în evul mediu) a da cuiva învestitura. – Din fr. investir, lat. investire. (Sursa: DEX '98 )

ÎNVESTÍRE, învestiri, s. f. Acțiunea de a învesti; împuternicire dată cuiva spre a exercita un drept, o autoritate, o atribuție etc.; confirmare într-o demnitate. – V. învesti. (Sursa: DEX '98 )

A INVESTÍ ~ésc tranz. (sume, capitaluri) A da ca investiție; a plasa. /<fr. investir, engl. invest (Sursa: NODEX )

A ÎNVESTÍ ~ésc tranz. 1) (persoane) A pune în mod oficial (într-o funcție, într-un drept sau într-o demnitate). 2) (în evul mediu) A supune învestiturii. /<fr. investir, lat. investire (Sursa: NODEX )

INVESTÍ vb. IV. tr. 1. (Ec.) A plasa, a aloca un fond, un capital într-o întreprindere. 2. V. învesti. [P.i. -tesc. / < fr. investir, it. investire]. (Sursa: DN )

ÎNVESTÍ vb. IV. tr. (În evul mediu) A da cuiva învestitura; a acorda cuiva în mod oficial un drept, o demnitate. [P.i. -tesc, var. investi vb. IV. / cf. it., lat. investire, fr. investir]. (Sursa: DN )

ÎNVESTÍRE s.f. Acțiunea de a învesti; împuternicire dată cuiva pentru exercitarea unui drept, a unei autorități etc.; confirmare într-o demnitate. [< învesti]. (Sursa: DN )

INVESTÍ vb. tr. a face o investiție. (< fr. investir, lat. investire) (Sursa: MDN )

ÎNVESTÍ vb. tr. 1. a da cuiva învestitura (1). 2. a acorda în mod oficial un drept, un titlu, o demnitate. (< fr. investir, lat. investire) (Sursa: MDN )

ÎNVESTÍRE s. f. acțiunea de a învesti. ◊ împuternicire dată cuiva pentru exercitarea unui drept, a unei autorități etc. ◊ confirmare într-o demnitate. (< învesti) (Sursa: MDN )

INVESTÍ vb. a băga, a plasa, a vârî. (A ~ un capital în ceva.) (Sursa: Sinonime )

ÎNVESTÍ vb. 1. v. înscăuna. 2. v. alege. 3. v. au-toriza. 4. (înv. și pop.) a orândui, (înv.) a revesti, a rândui. (A ~ ceva cu forme legale.) (Sursa: Sinonime )

ÎNVESTÍRE s. 1. v. înscăunare. 2. v. împuternicire. (Sursa: Sinonime )

înveștí vb. IV (reg., înv.) V. învește. (Sursa: DAR )

înveștíre s.f. (înv.) V. înveștere. (Sursa: DAR )

înveștí (înveștésc, înveștít), vb. – A îmbrăca, a acoperi, a înveli, a înfășura. – Var. învește, part. învăscut. Mr. învescu, megl. anvescu, istr. mnescu. Lat. (in)vestῑre (Candrea-Dens., 898; REW 4531; DAR; cf. Șeineanu, Semasiol., 188), Înv., se păstrează încă în vorbirea pop. din Trans. de Nord (Pop, Dacor., VIII, 68) și Bucov. Conj. oscilează între formele învăsc, învesc, înveștesc. Este dublet al lui investi, vb. (a face o investiție; a bloca, a asedia), din fr. investir. (Sursa: DER )

investí (a plasa un capital) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. investésc, imperf. 3 sg. investeá; conj. prez. 3 sg. și pl. investeáscă (Sursa: Ortografic )

învestí (a acorda cuiva în mod oficial un drept, o demnitate, o atribuție) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învestésc, imperf. 3 sg. învesteá; conj. prez. 3 sg. și pl. învesteáscă (Sursa: Ortografic )

învestíre (împuternicire dată cuiva spre a exercita un drept, o atribuție) s. f., g.-d. art. învestírii; pl. învestíri (Sursa: Ortografic )