PRIVEGHÉRE, privegheri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a priveghea. 1. Străjuire, pază, veghe. ♦ Supraveghere, control; grijă, atenție. 2. Serviciu religios care se oficiază noaptea sau seara, în ajunul unei sărbători, într-o mănăstire sau într-o biserică. [Var.: (reg.) privighére s. f.] – V. priveghea. (Sursa: DEX '98 )

PRIVEGHÉRE s. 1. v. veghe. 2. v. priveghi. 3. v. priveghi. (Sursa: Sinonime )

PRIVEGHÉRE s. v. atenție, băgare de seamă, circumspecție, grijă, luare-aminte, pază, precauție, prevedere, prudență, strajă, străjuire, supraveghere, veghe, veghere. (Sursa: Sinonime )

priveghére s. f., g.-d. art. priveghérii; pl. priveghéri (Sursa: Ortografic )

PRIVEGHEÁ, priveghez, vb. I. (Pop.) 1. Intranz. A sta sau a face de pază; a păzi. ♦ Tranz. A pândi, a urmări. 2. Tranz. A supraveghea, a îngriji (pe cineva sau ceva); a avea grijă să... 3. Intranz. A sta treaz, a nu dormi. ♦ Tranz. Spec. A sta de veghe noaptea la mort, a sta la priveghi. [Var.: (reg.) privigheá vb. I] – Lat. pervigilare. (Sursa: DEX '98 )

PRIVEGHÉR, priveghere, s. n. Carte bisericească cuprinzând rânduiala slujbei privegherii (2). – Priveghi + suf. -ar. (Sursa: DEX '98 )

A PRIVEGHEÁ ~éz pop. 1. intranz. v. A VEGHEA. 2. tranz. 1) v. A VEGHEA. 2) (mortul) A străjui în nopțile dinaintea înmormântării; a sta la priveghi. /<lat. pervigilare (Sursa: NODEX )

PRIVEGHÉRE ~i f. pop. 1) v. A PRIVEGHEA. 2) Slujbă bisericească de noapte în ajun de sărbătoare. /v. a priveghea (Sursa: NODEX )

PRIVEGHEÁ vb. (reg.) a păzi. (A ~ un mort.) (Sursa: Sinonime )

PRIVEGHEÁ vb. v. administra, cârmui, conduce, gospodări, iscodi, observa, păzi, pândi, spiona, străjui, supraveghea, urmări, veghea. (Sursa: Sinonime )

privegheá vb., ind. prez. 1 sg. priveghéz, 3 sg. și pl. privegheáză, 1 pl. priveghém, 2 pl. privegheáți; conj. prez. 3 sg. și pl. priveghéze; ger. priveghínd (Sursa: Ortografic )

priveghér s. n., pl. priveghére (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
priveghea   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) priveghea priveghere privegheat priveghind singular plural
priveghea privegheați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) priveghez (să) priveghez privegheam privegheai privegheasem
a II-a (tu) priveghezi (să) priveghezi privegheai privegheași privegheaseși
a III-a (el, ea) priveghea (să) privegheze priveghea priveghe priveghease
plural I (noi) priveghem (să) priveghem privegheam priveghearăm privegheaserăm, privegheasem*
a II-a (voi) privegheați (să) privegheați privegheați priveghearăți privegheaserăți, privegheaseți*
a III-a (ei, ele) priveghea (să) privegheze privegheau priveghea privegheaseră
* Formă nerecomandată

privegher   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular privegher privegherul
plural priveghere privegherele
genitiv-dativ singular privegher privegherului
plural priveghere privegherelor
vocativ singular
plural

priveghere   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular priveghere privegherea
plural privegheri privegherile
genitiv-dativ singular privegheri privegherii
plural privegheri privegherilor
vocativ singular priveghere, priveghereo
plural privegherilor